bataia e desprinsa din iad

asta e numele unei campanii pe care am auzit-o la radio, nume care la prima vedere sau auditie pare amuzant, dar reflectand nitel, el contine o cruda realitate: anumiti romani inca sunt de parere ca, in cadrul educatiei unui copil, "bataia e desprinsa din rai".
trebuie sa incep prin a spune ca nu am fost batut niciodata de parinti, o simpla privire incruntata era suficienta pentru a sti ca am gresit si ca nu ar fi bine sa mai fac asta alta data. am auzit o gramada de monstruozitati pe care le fac parintii copiilor sub binecuvantarea educatiei, de la curele pe spate si dupa pus spirt pana la batut si inchis in dulap, fapte care pana ieri-alaltaieri erau tolerate si nepedepsite, si te intrebi pe buna dreptate: bataia e o solutie? din cate stiu eu, nici la caini nu se mai recomanda bataia, nu inteleg de ce oamenii ar face o exceptie. unde au ramas blandetea, rabdarea, intelegerea si dragostea specifice crestinismului in educatia unui copil intr-o tara adanc crestina?
http://www.educatiefaraviolenta.ro/

capra spatiala

unirea elementelor

loopus in fabula

cats on acid

existenzminimum

praga

olanda

trotual vs stradal (18+)

de cand mi-am bagat masina in prapastie si sanatatea in subrezime am inceput s-o ard pe jos. nu a durat mult pana cand sa intru si eu in contact cu problemele cotidiene ale pietonilor si implicit cu nesimtirea, ignoranta si taraneala soferilor...de la obisnuita nepasare si relaxare a mea nativa am inceput incet sa cred ca as fi in stare de muuulte chestii ca sa schimb lumea si mentalitatea romanilor. adica cum frate sa blochezi trotuaru pana-n casa omului fara a lasa un juma de metru acolo de bun-simt??? pai pentru ca, nu-i asa?, pot ocoli oricand, pe cand el se confrunta cu adanci probleme practice si existentiale: practice pentru ca, daca o lipeste de zid, atunci in cazu in care vine vreun vitezoman beat poate n-o sa-i ia curu (aici oricum intervin mai multe categorii: grandomanii-au matiz si cred ca au gip, au logan si cred ca au limuzina, grabitii-las c-o lipesc ca nu mai am timp sa vad daca ma ia sau nu, femeile- pang-pum-pam-hihih-lalala-hello?is it me you're looking for??-brum-brum-gata parcarea, megalomanii- am hummer-coaie si ma urc daca e nevoie si pe doo trotuare suprapuse, patronii- am inchiriat acest imobil si implicit trotuarul din fata, cocalaru- care altii?, etc) si existentiale- ca doar nu si-au cumparat range rover ca sa-l tina acas chiar dac nu sunt locuri de parcare (caz real).
m-am observat trecand energic de la nepasare la actiune, ridicand stergatoare si facand alte mici nelegiuiri ca flegme si mucioase, mesaje furioase pe mizeria de pe geamuri si ajungand la fineturi de genu intors invers stergatoru din fata locului de langa sofer asa incat sa faca mai mult efort iesind din masina dupa ce a observat ca-i zgaria varful parbrizul, sau cel putin asta a fost scenariul meu 'diabolic', caci, cum am spus mai sus, nu-mi permit sa ma pun prea mult in pericol ca sa ma urc direct pe capota, si iarasi la pasivitate observand ca ma enerva si pe mine actiunea la fel de mult ca probabil pe sofer, dar evident din motive diferite.
concluzie: reactia sociala te mananca inainte sa schimbi tu ceva. solutie: ori iti faci o bula microunivers ori te muti la tara ori mori tanar de stres. cand solidaritatea sociala e egala cu zero, lupta e sisifica - SA MA PIS PE GENERATIILE MAI BATRANE CARE DOAR SE VAITA CA AU TRAIT IN COMUNISM SI NU MAI INCEARCA SA SCHIMBE NIMIC, LASANDU-NE PE CAP ATAT GENERATIILE VIITOARE CAT SI CELE BATRANE, INCAPATANATE IN CONFORTUL LOR SOCIALIST, IMBUIBATE DE COSTITA LA OFERTA SI BERE LA PET. DA-I PAINE SI CIRC SI LASA-L SA CREADA C-A FACUT O REVOLUTIE HEHE RETETA FERICIRII SI A CUMINTENIEI....
edit: m-am gandit mai mult la ultima chestiune si...am ajuns la concluzia ca, daca cei nascuti "liberi" sufera de pasivitate si nesimtire, cei mai batrani chiar au o scuza.

minime

stand la restaurant sa astept infometat mancarea, mi-au venit doo idei care m-au distrat si m-am gandit sa deschid sectiunea "minime" avand in vedere ca sunt doar idei nedezvoltate, ramanand caldut in umbra subiectelor mai importante in cadrul pauzelor de masa, cum ar fi, evident, foamea si setea, sau a vreunui pamflet timid ("ce tarani frate!") la adresa colegilor de restaurant, gasca obosita de manelisti costumati, fericita de o sticla de vin in pauza de masa, focalizati in jurul unei blonde ragusite (si vopsite) turetiste care se mai trezeste scotand cate un "ineca-te-ai in boratura, jegosule" gutural urmat de o parere de rau sugrumata "scuze, mi-a scapat ho ho"...cum critica sociala e cam passeeee in romania din cauza multitudinii de subiecte de abordat, care incetisor se indreapta catre infricosatorul "totu e de cacat frate", sau care te lasa la sfarsitu discutiei singur, pilon de baza al viitoarei societati glorioase, gata sa faci pasul revolutionar catre carma turmei de prajiti, ma limitez sa sorb linistit din fructele rare si dulci ale creierului, rodul a 27 de ani de plivit, arat, cosit, tuns, ars, si nu mai stiu ce alte operatii campenesti de mare importanta.
viata mi-a aratat ca dragostea e Calea, Dumnezeu este iubire, din fericire avem in noi si gena rautacioasa/critica din care iese umorul cel mai amuzant. daca nu e sa radem ca intelectualii, radem ca maimutele, noi tot radem, si cel mai copios de altii sau de noi insine (cine si cand a vazut ultima data cand s-a ras in hohote de vreo inadvertenta in teoria lui schmitzberg asupra fisiunii atomului de silentiu in mediu umed?). cei sapte ani de acasa ai mei insa, dupa cum am observat de-a lungu vremii, au fost mai rigizi decat ai altora, asa incat ceva rusine si bun-simt se strecoara in momentele cheie, facand o simpla caterinca cu atat mai savuroasa cu cat se desbifeaza mai multe optiuni din tuningul de acasa.
acestea fiind spuse despre umor in general si minime in patricular, am sorbit o gura de cea si am scos minima asea (ah! sa nu se inteleaga ca minimele sunt neaparat amuzante pentru fiecare sau macar pt mine, si pana la urma-de ce sa ma ascund dupa deget?- o mai exista vreun alt motiv pentru care se cheama minime) :

fotografia, ca si viata, e o problema de sincronizare.

( cand or da faliment frate restaurantele unde asculti JULIO IGLESIAS????? sau: pe noi cu ce o sa ne imbie sa stam in resturantele lor romantice - oare viitorul o suna bine pentru noi???? - din intrebarile existentiale care insotesc minimele spre faza de gratie a conturarii)