NY ziua 2 (1)

ma scol cu capu cat casa si o stare de lesin generala, cu gandul implantat de cu o zi inainte sa vizitez muzee sa fac tot ce pot face in ultima zi intreaga in ny hahaha clar, cand m-am sculat la 2 si abia ma misc...incerc sa mobilizez lumea, cam in aceeasi stare ca mine, dar poate cu mai multe tabieturi, si cand erau pe la mic dejun plus cafele, luandu-ma agitatia crizei de timp, incerc intai sa le bag vinovatii de oameni inculti in cap, ca uite cum stati, sunt o mie de muzee acolo sa le vedeti si voi stati in casa, vad ca nu are efect si imi iau talpasita, grabit spre metrou.

(la cererea cititorilor recurg la aliniate pt a usura lectura cica) metroul nu merge, cica autobuz gratuit pana la statia unde merge, foarte bien ca asa mai casc si eu ochii, mergand spre mai centru magazine di nce in ce mai aratoase, trecem de cele asemanatoare celor chinezesti doar ca tinute de hispanici si ajungem la adidasi, haine mai ok...oricum neinteresant, remarc insa casele cu scari de incendiu exterioare, care, la cat de banale sunt, au un caracter foarte specific, intregesc, daca nu-s chiar partea principala a aspectului industrial 1900. iau metroul pana pe langa metropolitan, tocmai la tanc ca sa trec pe langa radio city music hall unde era anuntat in seara aia concert the cure, ca uns, as merge da cica sold out, ma duc la femeia negresa grasa de pe la bilete si o intreb care-i combinatia, sunt oameni care vand la negru de obicei, etc chestii mai romanesti asa, dar foarte de inteles zic eu, la care ea se sperie nitel si ma asigura ca nu e bine, ca mai sunt si false si nu intru cu unu fals! plec, realizand ca nu mai merita sa insist, mi-am incercat sansa, de fapt despre ce sansa e vorba?, realizez ca dac ma bag la concert ratez alte cateva experiente pe care-as vrea sa le am in ny, si o iau la pas spre met, unde mai am cica 45 min pana se inchide, ceea ce nu inseamna ca atunci nu mai lasa sa intre ci ca atunci iese toata lumea...ma uite pe pliante, vad ca nici o expozitie din alea multe f misto n-as putea sa sorb in timpu asta, asa ca ma hotarasc sa mai hoinaresc si s-o iau spre coney island unde citisem eu ca se tin party-uri deep, deci pe cai! pe drum spre metrou vad niste fetze tipice de romani, am zis sa muara masa daca nu-s astia romani, si i-am urmarit cu auzu poate surprind ceva sa-mi confirme, si tocmai cand s-a intamplat ma trezesc fata in fata cu o fata, care-mi dau seama ca-i mari, o fosta de-a lu bici, cu care m-am mai intalnit la ceva partyuri, se grabea dar a ramas sa vb dupa intalnirea ei, facem schimb de teluri, ne reamintim cum ne cheama, si pornesc mai departe spre metrou, unde iau expresu de coney, care cica nu face o ora jumate sau doo ci vreo ora, beton. totu bien si frumos, astept sa iasa metroul la lumina zilei, iese trecand podu spre brooklyn, vreme frumoasa, soare, totu bine. doar ca incet-incet simt o nevoie fiziologica din ce in ce mai insistenta, care cu timpu se transforma intr-un chin care-mi scoate printre dintii inclestati doar juraminte de buna-purtare dac scap fara rusinea maxima d-acolo din metrou, ma uit afara in statii sa vad ceva fast food-uri sau alte posibilitati de evadare si finalizare, dar nimic convingator, las mai bine aici topaind decat stiu eu ce s-ar intampla pe niste scari sau eventual la vazul unei strazi doar cu locuinte si nici un tufis sau desis, ce sa mai zic de wc...deci cu riscu de a se uita tot vagonu la mine fac tot ce trebuie ca sa nu se intample napasta, gasesc un ziar chinezesc, il iau ca nu se stie niciodata unde ajungi hehe opreste metroul in sfarsit la coney, sta vreo 5 min sa astepte sa se elibereze peronu, se deschid usile, zbang direct fuga mare spre wc, il gasesc cu usurinta, jeg maxim, apa sau pisat pe jos, fara hartie bineinteles, traiasca chinezii!! pup picioarele tuturor sfintilor pt un happy end american in maniera romaneasca si pornesc cu forte noi si stare foarte pozitiva spre faleza, intalnindu-ma cu tot felu de oameni, de toate rasele, costumatiile si orientarile sexuale, aflu ca fusese mermaid parade, inca o mai ard ceva sirene p-aici, politie calare, faleza de lemn, lumina perfecta de 6 dupa-masa, lume pestrita, caut petrecerea.

dau peste un party, dar cu muzica gresita, imi zic ca nu poate sa fie asta, mai caut, vad in departare apropiata alta mare de oameni, opa sigur e ceva p-acolo, mai merg nitel si incep sa aud basul care incepe sa ma invaluie suav, pregatind terenu pt inalte si medii, urmeaza explozia de energie si muzica si zambete si voie buna de acolo, un amestec de lume tipic american, multi negri mai batrani, cu istorie muzicala maxima i nspate, care fredoneaza cand mai apare vreo piesa clasica, ruleaza jointuri in tigari de foi, presara talc pe scandurile de lemn pt a aluneca la dans, negrese mamici cu curu mare danseaza pe rupte cu miscari incredibile, hispanici indieni fara expresie (ma intreb cum arata la ei maximu de distractie hahahaha), dansatori obisnuiti, sirene barbati/femei, baieti care impart flyere si cd-uri, femei foarte frumoase, ca sa nu zic bune haha, toata lumea frate mai mare decat mine, ditamai animalele pline de muschi si cu spatele cat doi eu, am gasit unu singur, care semana cu vladett, mi se intampla de fiecare data asta, sa gasesc asemanari intre oamenii intalniti si prieteni, astfel sa ma simt mai acasa, baetii se infrunta in dansuri care mai de care mai sucare, ba un negru, ba un hispanic cu un lant de aur tatuat la gat, plin de tatuaje chicioase, ba un bosorog pe la 60 cu pantaloni scurti si bentita pe frunte, mai apare un hipiot batran care bate la bongos, lumea in delir, muzica ma unge, in sfarsit, ca la washington doar ipop si alte mizerii se asculta, amestecate bieninteles dupa maiestria dj-ului intr-un fel cat mai comercial si mai batzaitor de cur negru posibil, apeluri la microfon "drink water people, don't forget to drink water", lume destul de treaza sau pe lucruri fine, nu tu un maxilar clampanind, nu tu fetze distorsionate sau culori galben-palide, ci pure love and happiness, ma simt ca-n rai, ala de pe pamant, spre care jinduiesc de ceva vreme, house paradise, nyc (intre timp a mai aparut inca un paradis spre care sa tind, san fran, cica mai tare haha)

muzica, deepu' ala de care zic romanasii nostri ca ar fi de plaja, de casa, de sezlong, rupeau oamenii podelele dansand, observ oricum tendinta americanilor catre show, din nou, facand repede cerc in jurul unui dansator mai rasarit, incurajandu-l sa dea tot ce-are mai bun, un negru se bate in figuri cu un alb, care mai de care mai circar, negru cred ca mai mult circ decat figuri haha, lume care se uita de pe margine, de dupa gardul pus de politie sa izoleze party-ul de lumea trecatoare, si lume aiurea, ma cam bate aparatu ala la dans, nu prea am incredere sa-l las, ginisem vreo 4 ochi mai curiosi decat normal, nu ma risc, gasesc o gramada de lucruri puse de altii, ma usurez si eu de povara si...la dans! observ traseul de la un simplu necunoscut la o figura familiara, pe masura ce dadeai mai mult din tine, pe masura ce te lasai mai mult dus de muzica spre starea de dragoste si fericire care plutea peste un grup de oameni, ma duc la un stand de pastrami italian sa bag o bere, vanzatori caterincosi, italieni batrani, un cel mai batran care ma intreaba ce vreau dar n-are auzu necesar sa si inteleaga, ma pis sub faleza, uitandu-ma la montagne-russe-ul ala din filme, the cyclon!! haha foarte misto faza asta cu filmele americane inca din pruncie, parca ne-am lasat fiecare nitel sufletu p-acolo, stiu eu la vreun final de film care nu vroiai sa se mai termine, vreo scena misto care te-a facut sa-ti doresti sa vezi locu ala candva, culmea e ca filmele astea nu fabuleaza, folosesc doar niste clisee pe care le intalnesti peste tot, iti arata locuri foarte comune pe care le tot vezi, te fac sa te simti de-al locului (nu mi s-a mai intamplat ca dupa o zi sa ma simt acasa intr-un oras) pornesc din nou spre party, imi caut iar gramada de haine, bag iar dans, e prea frumos, se face seara, noapte, la 10 vin politistii sa ia gardurile, petrecerea continua, lumea nu vrea sa plece, muzica la fel de buna, se anunta tricouri de vanzare cu coney island dancers, vreau si eu, dar m...sau s haha nu stiu ce masura au astia pt mine, clar e ca tricouri nu mai sunt, oricum erua prea mari, primesc in schimb obiecte promotionale de la sponsoru petrecerii haha si la astia se inghesuie lumea curioasa de pe langa la d-astea, hai sa mai profit de cat o mai fi muzica p-aici, s-a imputinat lumea, devine mai intim, se termina, vine un negru la mine pe care-l observasem mai devreme c-o ardea de-al casei, pe la vreo 35-40 de ani, sa ma intrebe ce si cum, cand aflaa de udne sunt e f entuziasmat, fuge sa-mi dea un cd de-al unui preten de-al lui, dezamagit nitel ca plec a doua zi, imi garanteaza ca la shelter, unde ma gandesc sa ma duc dupa, caci am auzit eu ceva de shelter asta, petreceri istorice din 80, o sa fie tare, program de la 11 seara pana a doua zi dupa-masa, da asta-i locu unde tre sa ajung, vorbesc si cu vladett care zice ca-i prea batran si obosit sa mai vina si la shelter dupa o zi pe plaja si la parada, imi da negrul cartea de vizita, ne despartim prieteni, o iau spre oras, oamenii mei sigur au terminat acu cu sex and the city the movie hahaha ma gandesc la fetele alea care stau ca mine 2 zile si tot ce au vazut sunt cateva magazine, 5th avenue si n-au ajuns in little italy ca...nu stiu, o fi ok? cred ca da...ne vedem sa mancam cica, umblu alerg cam obosit sa ma intalnesc cu ei, ba e un restaurant, ba altul, italian yeah atmosfera calda, pianist si o gramada de batrani de distrat haha dupa ce imi este ascultata povestea zilei (personajul este 'unde-i tudi?!?!') o iau ei spre casa, stupefactie mare din partea mea se intelege, raman singur in ultima zi in ny?? dar las ca vine mihaela cu mine, macar o persoana care isi imagineaza altfel ultima zi decat culcandu-se devreme ca sa se scoale maine sa-si faca bagajele....